Jurisprudență, legislație și alte avize cu privire la SHS

Business modelul legal de comercializarea licențelor second-hand este construit pe baza așa-numitei epuizări a dreptului autorului de a controla revânzarea licențelor după ce le-a vândut o dată și a primit plata pentru acestea. Acest raționament complet logic a fost introdus în ordinea juridică a UE încă din 1991 și, prin urmare, nu reprezintă o noutate juridică.

Ancorarea legislativă în dreptul internațional și european

Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 1886

Un tratat internațional care a pus bazele unei înțelegeri moderne a termenului drept de autor și a originii sale automate fără a fi nevoie de înregistrare.
Articolul 2 enumeră diferitele tipuri de publicare sau activități artistice de care este legată protecția acordată de convenție.

Tratatul OMPI privind drepturile de autor din 20. 12. 1996

Articolul 4 al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale prevede asupra dreptului de autor: „Programele de computer sunt protejate ca opere literare în sensul articolului 2 din Convenția de la Berna.” Și astfel le adaugă la alte lucrări protejate de Convenție.

Directiva 91/250/CEE din 14 5. 1991, privind protecția legală a programelor de calculator

Articolul 4 litera (C) prevede că: „Prima vânzare în Comunitate a unei copii a unui program de calculator de către sau cu permisiunea titularului drepturilor constituie o epuizare a dreptului de a distribui acea copie în Comunitate, cu excepția dreptului de a controla închirierea suplimentară a programului de computer sau copii ale acestora.”

Directiva 2001/29/CE din 22 5. 2001, privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor

În preambul, la punctul 28, Parlamentul European și Consiliul UE definesc necesitatea de a sublinia din nou instituția epuizării: „Prima vânzare a operei originale sau a copiilor acesteia de către deținătorul drepturilor de autor din Comunitate sau cu acordul său va epuiza dreptul de a controla revânzarea acelui obiect în Comunitate.”
Aici se subliniază epuizarea intracomunitară – dreptul autorului de a controla revânzarea în afara UE persistă.
Într-un mod negativ, acesta codifică apoi epuizarea în articolul 4 alineatul (2).

Directiva 2009/24/CE din 23 4. 2009, privind protecția legală a programelor de computer, articolul 4:

Lex specialis la Directiva 2001/29 se referă exclusiv la programe de calculator.

Acesta înlocuiește Directiva 91/250/CEE, dar păstrează formularea completă privind epuizarea dreptului de control al revânzării.

    Articolul 4 alineatul (2): „Prima vânzare în Comunitate a unei copii a unui program de calculator de către sau cu permisiunea titularului drepturilor constituie o epuizare a dreptului de a distribui acea copie în Comunitate, cu excepția dreptului de a controla închirierea suplimentară a programului de computer sau copii ale acestora.”

În preambul, legiuitorul enumeră și alte aspecte importante, cum ar fi incapacitatea autorului de a împiedica contractual achiziționarea unei copii de către un cesionar autorizat:

    Paragraful 13): Drepturile exclusive ale autorului de a împiedica reproducerea neautorizată a operei acestuia ar trebui supuse unei excepții limitate în cazul unui program pentru calculator, pentru a permite reproducerea necesară din punct de vedere tehnic utilizării programului de către dobânditorul său legal. Aceasta înseamnă că actele de încărcare și de rulare necesare utilizării unei copii a programului dobândit legal, precum și corectarea erorilor acestuia nu pot fi interzise prin contract.

O altă notă importantă este nulitatea absolută a acestor prevederi în contracte, ceea ce ar face imposibilă aplicarea protecției prevăzute de directivă sau a excepțiilor de la protecție, de exemplu pentru crearea unei copii de rezervă. În opinia noastră juridică, aceasta acoperă și situațiile în care trebuie să fie protejați pilonii Comunității Europene, cum ar fi libera circulație a mărfurilor și a capitalului.

    Protecția programelor pentru calculator în temeiul legislației privind drepturile de autor nu ar trebui să aducă atingere, atunci când este cazul, aplicării altor forme de protecție. Cu toate acestea, orice clauză contractuală contrară dispozițiilor prezentei directive privind decompilarea sau excepțiilor prevăzute în prezenta directivă privind realizarea unei copii de rezervă sau privind analiza, studiul sau testarea funcționării unui program ar trebui să fie nulă și neavenită.

Ancorarea legislativă în dreptul național

Chiar și în Republica Cehă, epuizarea dreptului de distribuție nu reprezintă o noutate. Deja în noua formulare a Legii drepturilor de autor (Legea nr. 121/2000 Coll.), Acest institut era prezent, deși legea se aplica exclusiv pe teritoriul Republicii Cehe (era deci un concept național de epuizare). Odată cu intrarea Republicii Cehe în Uniunea Europeană, institutul de epuizare și-a extins domeniul de aplicare pe întreg teritoriul UE – formând piața unică europeană.

Legea nr. 121/2000 Coll., Privind drepturile de autor

§ 14, paragraful 2): „Prima vânzare sau alt prim transfer de proprietate asupra unui original sau a unei reproduceri a unei opere în formă materială de către autor sau cu acordul acestuia pe teritoriul unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau a unuia dintre statele care formează Spațiul Economic European se aplică acestui original. sau o copie a operei, dreptul autorului de distribuire pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și al statelor care formează Spațiul Economic European a fost epuizat;”

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

Hotărârea Curții de Justiție a UE din 3 7. 2012, în cauza C-128/11 (UsedSoft GmbH / Oracle International Corp.)

Decizia, care este adesea denumită „descoperire”, confirmă de fapt doar normele în vigoare din 1991.
Cu toate acestea, le completează cu independența existenței unei copii fizice – epuizarea se aplică și copiilor descărcate de pe Internet.
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator trebuie interpretat în sensul că dreptul de distribuție a copiei unui program pentru calculator se epuizează în cazul în care titularul dreptului de autor, care a autorizat, fie și cu titlu gratuit, descărcarea acestei copii de pe internet pe un suport de date, a acordat de asemenea, cu plata unui preț destinat să îi permită obținerea unei remunerații corespunzătoare valorii economice a copiei operei al cărei proprietar este, un drept de utilizare a copiei respective pe durată nelimitată.
Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2009/24 trebuie interpretate în sensul că, în cazul revânzării unei licențe de utilizare care implică revânzarea unei copii a unui program pentru calculator descărcat de pe pagina de internet a titularului dreptului de autor, licență care fusese acordată inițial primului dobânditor de către respectivul titular al dreptului de autor pe durată nelimitată și cu plata unui preț destinat să îi permită acestuia din urmă obținerea unei remunerații corespunzătoare valorii economice a respectivei copii a operei sale, al doilea dobânditor al licenței respective, precum și orice dobânditor ulterior al acesteia din urmă vor putea invoca epuizarea dreptului de distribuție prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din această directivă și, prin urmare, vor putea fi considerați dobânditori legali ai unei copii a unui program pentru calculator, în sensul articolului 5 alineatul (1) din directiva respectivă, și vor putea să beneficieze de dreptul de reproducere prevăzut de această din urmă dispoziție.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 10. 2016, în cauza C-166/15, Alexander Ranks și Yuri Vasilevich

Decizia confirmă concluziile cauzei C-128/11 și se referă la posibilitatea realizării și vânzării copiilor de rezervă.
De asemenea, astfel cum a recunoscut Microsoft în răspunsul său scris la întrebările adresate de Curte, dobânditorul legal al licenței de utilizare nelimitată a copiei unui program pentru calculator de ocazie trebuie să poată descărca acest program de pe site‑ul internet al titularului dreptului de autor, descărcarea menționată constituind o reproducere necesară a unui program pentru calculator care îi permite să îl utilizeze pe acesta din urmă conform destinației sale, după cum a statuat Curtea în Hotărârea din 3 iulie 2012, UsedSoft (C‑128/11, EU:C:2012:407, punctul 85).
În plus, trebuie precizat că îi revine dobânditorului licenței de utilizare nelimitată a copiei unui program pentru calculator de ocazie care, prevalându‑se de principiul epuizării dreptului de distribuție, descarcă o copie a acestui program pe calculatorul său de pe site‑ul internet al titularului dreptului sarcina de a dovedi, prin orice mijloc de probă, că a achiziționat în mod legal respectiva licență.

Jurisprudența statelor membre ale UE

Având în vedere că toate statele membre au obligația de a transpune textul directivei în sistemele lor juridice, este de înțeles că cadrul legal pentru instituirea epuizării este același în toate statele membre ale UE și că, prin urmare, instanțele naționale ar trebui să ajungă la aceleași concluzii ca instanțele judecătorești. în alte state membre ale UE. Atât jurisprudența CEJ, cât și BGH sunt hotărâri judecătorești definitive și supreme. Acest lucru confirmă „legalitatea comerțului cu software folosit”.

Decizia din Germania, Vergabekammer Münster din 1. 3. 2016, Az. VK 1-02/16

Camera de supraveghere a achizițiilor publice (Vergabekammer)

În decizia din 1. 3. 2016 a constatat, printre altele, că:

    Achizițiile cu referire la un anumit tip de contract în cazul licențelor software (de exemplu, SelectPlus) nu sunt posibile deoarece intră în conflict direct cu cerințele de transparență și tratament egal.
    Software-ul trebuie specificat ca produs neutru, adică fără menționarea producătorilor sau produselor specifice (inclusiv precizarea nivelului de reducere sau tipului de contract).
    În general, nici termenul precum „licențe noi/nefolosite” nu poate fi solicitat, deoarece acesta reprezintă o indicație nejustificată și duce la o restricție a concurenței.
    Noile licențe și licențele „folosite” sunt identice în ceea ce privește funcționalitatea acestora și drepturile de utilizare.
    În caz de îndoială cu privire la domeniul de aplicare al licențelor, autoritatea contractantă trebuie să se asigure că obține o imagine de ansamblu obiectivă a soluției solicitate și definește pozitiv de ce are nevoie – nu prin respingerea în ansamblu a licențelor folosite.
    Condiția de furnizare a dovezilor de dezinstalare și documentația privind originea licenței ar trebui să fie introdusă în cadrul procesului de achiziție publică ca obligatorie.
    Avantajele „noului software” precum o singură cheie de activare sau portal online de gestionare a licențelor trebuie definite direct în procedura de achiziție, exclusiv într-un mod neutru.
    Furnizarea licențelor prin intermediul unui anumit tip de partener Microsoft (de exemplu, LSP/LAR) într-o procedură de licitație obiectiv nu poate fi solicitată, întrucât aceasta restrânge concurența și principiul procedurii deschise și principiul egalității de tratament.
    Deoarece nu există o posibilă revendicare regresivă a producătorului, nu este posibil să se argumenteze cu un „risc” în cazul achiziționării de software second-hand, mai ales dacă aceste „riscuri” sunt soluționate de instanțele superioare.

Hotărârea Curții Federale de Justiție din Germania din 17. 7. 2013, Cazul I ZR 129/08

Instanța dintre UsedSoft și Oracle a făcut obiectul unei cereri preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a culminat cu Decizia C-128/11.
Decizia se pronunță apoi, printre altele, că cumpărătorul unei licențe software „utilizate” trebuie considerat un „licențiat eligibil” care are dreptul să achiziționeze o copie a software-ului.
Cazul a fost returnat pentru a verifica respectarea tuturor cerințelor pentru transferul licențelor către Curtea de Apel.

Hotărâre al Curții Federale de Justiție Germane din 11. 12. 2014, Cazul I ZR 8/13

Litigii între spol. UsedSoft și Adobe în ceea ce privește licențierea în volum.
Curtea Federală de Justiție a decis că epuizarea dreptului de a controla revânzarea copiilor se aplică și licențelor de volum, cu condiția ca acestea să permită împărțirea în mai multe copii independente ale software-ului.
Instanța a abordat, de asemenea, „riscul” utilizării licențelor secundare. Producătorul nu poate împiedica utilizarea software-ului sau reproducerea sau controlul transferului către terți, deoarece producătorul ar putea împiedica în mod inacceptabil libera circulație a mărfurilor (interpretarea conform VK 1-02 / 16).
Consecința legală este că producătorul nu poate avea dreptul la o abținere de la cumpărător a licenței secundare sau la despăgubiri pentru daune (interpretare conform VK 1-02 / 16).

Hotărârea Curții federale germane din 6. 7. 2000, Cazul I ZR 244/97

Decizia se referă în principal la epuizarea dreptului de a controla revânzarea licențelor OEM
Producătorul de software nu își poate afirma interesul pentru faptul că versiunea de software oferită la un preț favorabil este vândută doar împreună cu noul computer acordând de la bun început doar dreptul de utilizare limitat prin acest canal de distribuție.
Dacă o versiune a programului a fost comercializată de producător sau cu acordul acestuia, transferul dreptului de utilizare ulterior este gratuit datorită epuizării dreptului de distribuție, indiferent de restricțiile privind conținutul dreptului de utilizare acordat.

Documente suplimentare legate de transferul licențelor

/ EXCLUSIV / Opinia casei de avocatură Havel & Partners privind licențele de pe piața liberă 15. 3. 2019

„În anumite condiții, vânzarea de software folosit este posibilă pe baza așa-numitei epuizări a dreptului de a distribui acest software.”
„Ipotezele că dreptul la SW folosit a fost de fapt epuizat și SW a fost utilizabil după transfer trebuie să fie demonstrat în mod obiectiv.”
Avizul companiei Havel & Partners
Descarcă PDF

Opinia companiei Microsoft la software-ul secundar de 26. 4. 2017

Scrisoarea Microsoft Reactive SHS (second-hand software) către clienții-parteneri din UE este un document prin care Microsoft și-a informat partenerii și clienții despre evoluția jurisprudenței și despre condițiile care trebuie îndeplinite pentru transferul legal al licențelor pe piața liberă.
Originea și termenii software-ului oferit în modul utilizat trebuie examinați cu atenție, astfel încât să fie îndeplinite cerințele de epuizare stabilite de CJUE și să poată fi demonstrate atunci când se aplică epuizarea.
Opinia Microsoft privind software-ul secundar spre descărcare
Opinia companiei Microsoft despre SHS
Descarcă PDF

Contactați-ne

    Înscrieți-vă acum pentru newsletter-ul nostru gratuit și rămâneți la zi

    Licențele noastre în mass-media
    Licențele pentru clienții finali pot fi cumpărate aici
    TrustedOne